Gand de Montaniard

         

           Montaniard… de ce nu?

          Cum altfel se poate numi un om care si-a petrecut aproape jumatate din viata cutreierand cararile ascunse prin paduri sau spanzurate pe buze de prapastii? Sau un om care nu poate trai, nu poate respira, manca, iubi, fara sa se gandeasca macar o zi la (acum) indepartatii munti?Cred ca montaniard.

 Sa fie asta o lauda? Nu cred. Mai degraba o constatare pe care o faci atunci cand te hotarasti sa aduni si sa  tragi linie, incercand sa iti dai seama cine esti, ce ai facut, ce te caracterizeaza ca persoana.

           Am stat mult pana sa ma hotarasc sa creez aceste pagini. Am stat la fel de mult pana sa ma hotarasc asupra acestui nume. Un nume care, insa, sa nu ma reprezinte doar pe mine, ci pe toti cei apropiati mie datorita aceleiasi iubiri impartasite. Iubirea de frumos, de natura, de liniste.

           De… munte.

           Acest spatiu virtual nu este doar al meu, este in aceeasi masura si al lor. Al vostru. De aceea va rog sa nu ezitati sa completati ceea ce poate mie imi scapa sau ceea ce poate nu sunt in stare sa descriu in adevarata lumina. Simtiti-va ca acasa. Si ca o gazda buna ce vreau sa fiu, dati-mi voie  sa va spun tuturor “BINE ATI VENIT!”